Reflexodiagnosticul

Reflexodiagnosticul constă în reperarea punctelor sensibile sau dureroase din zonele reflexogene, combinat cu informațiile primite din dialogul cu pacientul, despre afecțiunile sale și starea generală de sănătate.

Prin reflexodiagnostic se poate descoperi o suferință morfo-funcțională a organismului corespondent, palpându-i zona reflexogenă, bogată în terminații nervoase și vasculare.

Punctele reflexogene devin dureroase la presiune datorită depunerilor de toxine și dereglărilor energetice, și au drept consecință o proastă circulație sanguină și nervoasă. Boala se manifestă la palpat ca o împunsătură de cuțit sau ca niște boabe de orez sau nisip dureroase, aflate sub piele.

Este necesar să se facă o examinare atentă, deoarece unele puncte reflexe pot fi dureroase și datorită unor afecțiuni locale: bătături, tumori, traumatisme, malformații, boli dermatologice.

Pentru diagnosticare se folosesc cu precădere zonele reflexogene ale tălpilor, cele mai complexe și mai concludente zone de proiecție organică. Cu toate că palmele prezintă aceleași zone reflexogene ca și tălpile, diagnosticarea pe palmă este mai greoaie și mai puțin precisă decât pe tălpi, datorită faptului că toxinele au tendința de a coborî spre zonele inferioare ale corpului, localizându-se în punctele reflexe din tălpi.

Reflexodiagnosticul cere, deci, un studiu amănunțit, experiență, sensibilitate deosebită și nu în ultimul rând, solide cunoștințe anatomice și patologice. Foarte important în diagnosticare este și dialogul preliminar cu pacientul. De cele mai multe ori, acesta își cunoaște vechile afecțiuni, a consultat și alți medici, a urmat tratamente diverse și informațiile pe care le putem obține de la el sunt foarte prețioase pentru determinarea stării sale de sănătate și afecțiunilor potențiale care urmează a fi diagnosticate și tratate.

De asemenea, echilibrul psiho-afectiv între diagnostician și pacient, încrederea și colaborarea reciprocă, sunt importante pentru remediile prin reflexoterapie. Reflexoterapeutul nu trebuie să se substituie total medicului, ci trebuie să fie conștient cp el practică alte metode de tratament care pot avea efecte favorabile acolo unde medicina clasică a eșuat.