Frictiunea

       Se adresează țesuturilor mai pfofunde, de sub piele și constă în apăsarea pielii precum și în deplasarea lor în sens circular sau liniar.
       Fricțiunea este foarte apreciată pentru efectele sale multiple și constituie deseori singura manevră folosită în masaj.

     • Este foarte des recomandată în tratamentul sechelelor traumatice sau operatorii, pentru stimularea proceselor de vindecare, prin regenerarea țesuturilor lezate și prin activarea nutriției locale. Prin manevre puternice dezagregăm formațiile fibroase și grăsoase din țesuturi, dislocăm infiltratele și depozitele patologice, desprindem și îndepărtăm produsele post inflamatorii și reziduurile seroase sau hemoragice, desfacem aderențele cicatriceale și favorizăm dezvoltarea unor țesuturi moi, normale;

     • Mobilizează țesuturile moi, mărindu-le suplețea sau redându-le elasticitatea;

     • Obținem o activare a circulației locale;

     • Stimulează schimburile nutritive;

     • Reduce contractura și diminunează încordarea nervoasă generală;

     • Stimulează sistemul nervos periferic și central;

     • Se folosește pentru a favoriza pătrunderea prin piele a unor substanțe medicamentoase indicate de către medici;

     • Efectul lipolitic – de topire a grăsimilor.

       Frictiunea este strict contraindicată în infecții ale pielii, prin activarea circulației locale, se pot produce embolii microbiene (împrăștierea microbilor în alte vase) care transformă o infecție localizată într-una generalizată.
       De asemenea, fricțiunea este strict interzisă în procesele hemoragiei acute.